John Stuart Mill (1806-1873) a fost un filosof englez, economist, funcționar public și pionier al feminismului, care a contribuit enorm la empirism și la filosofia politică liberală. Mill a adus o nouă profunzime utilitarismului, o teorie etică dezvoltată de Jeremy Bentham. Într-o societate utilitaristă, acțiunile sunt justificabile atât timp cât produc cea mai mare fericire pentru cât mai mulți oameni și reduc suferința. Prin urmare, principiul fundamental al moralității utilitariștilor este principiul celei mai mari fericiri: să acționăm pentru a ne împlini dorințele și pentru a produce binele cel mai mare. Mill subliniază că porunca biblică "Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți" constituie perfecțiunea ideală a moralității utilitariste. Având ca scop îmbunătățirea omenirii, Mill credea că, dacă am încerca să ne apropiem cât mai mult de acest ideal, lumea ar fi mai bună. Mill recunoștea că, alături de alte principii morale, utilitarismul nu este un crez etic perfect, dar asta se datorează nu atât sistemului, cât naturii complicate a treburilor omenești.
