Immanuel Kant (1724–1804), un filozof german, este considerat unul dintre cei mai influenți gânditori din istoria filozofiei occidentale. Având o influență semnificativă și astăzi, Kant a stabilit termenii pentru metafizică, epistemologie, etică, estetică, filozofia politică și alte domenii. Despre morală: Potrivit lui Kant, moralitatea nu se poate întemeia pe fericire sau plăcere, deoarece acestea sunt subiective și pot varia de la o experiență la alta. Statutul moral ar trebui definit de voința noastră bună și de datoria întemeiată pe rațiune. Kant a formulat două principii ale acțiunilor noastre morale: 1) Universalizabilitate. Acționează numai după acea maximă pe care, în același timp, ai putea să vrei să o transformi într-o lege universală. De exemplu, furtul este imoral pentru că nu ne-am putea imagina o lume în care această acțiune ar fi universalizată. 2) Umanitatea ca scop în sine. Acționează astfel încât ființele raționale să nu fie niciodată tratate doar ca mijloace pentru un scop. A folosi pe cineva doar ca mijloc înseamnă a-l trata ca pe un instrument fără acordul său; de multe ori acest tip de acțiune include a face o promisiune falsă, atacuri asupra libertății și proprietății altora, vătămări etc. Despre idealismul transcendental: Kant susține că nu putem experimenta obiectele fără a le putea reprezenta în spațiu și timp. Prin urmare, dincolo de sfera empirică, nu pot exista senzații ale obiectelor pe care înțelegerea să le judece. În acest context, Kant folosea adesea argumente transcendentale care pleacă de la un aspect acceptat al experienței și deduc ceea ce trebuie să fie adevărat pentru ca acel tip de experiență să fie posibil. Despre judecățile estetice: Potrivit lui Kant, o judecată estetică are patru trăsături principale. 1) Este dezinteresată: ne face plăcere ceva pentru că îl considerăm frumos. 2) Este universală: o parte intrinsecă a acestei judecăți este să ne așteptăm ca și alții să fie de acord cu noi. 3) Este subiectivă: nu există o proprietate obiectivă a unui lucru care să îl facă frumos. 4) Nu ne oferă cunoștințe despre obiect, deoarece se bazează pe sentimente legate de proprietățile obiectului, nu pe proprietățile în sine. Dacă spun „această pictură este frumoasă”, nu ofer nicio informație despre acea pictură. Nu este o judecată adevărată sau falsă, ci o judecată care arată atitudinea mea față de un obiect anume.
